In a doua seara a conferintei a inceput sa ninga, in momentul acela mi s-a facut dor de casa si de prietenii mei pe care ai stiu de-o viata, chiar daca eram alaturi de prieteni foarte buni, si era o atmosfera uluitoare, imi era dor de ei.
Odata ce am ajuns acasa, m-am dus in acel local unde ne adunam de obicei cu prietenii, dar nimic nu mai era la fel.
Multi dintre prietenii mei au plecat din tara,in alt oras, ca sa lucreze, unii dintre ei sau casatorit, la 20 de ani au deja o familie, altii erua la iubita sau iubit, nu mai era acel grup de prieten de care imi era dor.
Partea interesanta e ca stiam de toate astea, dar totus asteptam sa revad prietenii aceea cu care imi petreceam tot timpul, acei oameni cu care am facut o gramada de prostii.
In acea clipa la conferinta, cand am vazut ca ninge, cand am vazut zapada, mi-am amintit de acele clipe cand steam cu orele la sanius cu prietenii si nu ne interesa nimic altceva, de acele momente cand abia asteptam sa vina Craciunul, de acele momente imi era cu adevarat dor.
Sunt de 1 an jumatate in Oradea, si sau schimbat multe, ce sa mai zic de vremurile alea cand totul era vorba jucarii si tot felul de prostii.
Mie dor de acele clipe!
